Da, cred că e greu când te întâlnești zi de zi cu o clasă de elevi. Și eu mă întâlnesc cu elevi, dar mă duc în vizită și asta stârnește atenția, nu? Mai sunt și maică!

Ce să faci? Poate ar trebui să începi să nu mai faci anumite lucruri. Noi toți, fiecare, când vedem un grup de tineri, o clasă de tineri care sunt, sau par după cum se poartă, departe de Dumnezeu, ce face mintea noastră? Îi judecă! Da, imdeiat îi judecăm și, imediat am rupt legătura cu ei! În clipa în care judeci pe cineva, nu mai ai nici o șansă să ajungi la inima lui, până nu te pocăiești. Și noi nici nu ne dăm seama că judecăm. Dar când spunem: „Cu ăștia nu poți face nimic!”, i-am judecat. Între noi s-a creat o prăpastie! Și eu nu știu ce relație are el cu Dumnezeu, nu cunosc dorul lui de Dumnezeu… Apoi, acolo, în clasa aceea, sunt persoane vii, foarte diferite. Sunt și copii care se joacă cu diavolul, dar și copii care-L iubesc pe Dumnezeu, dar se tem s-o mărturisească, s-o spună. La vârsta aceea contează foarte mult imaginea. Să nu judecăm după aparențe! Eu am nevoie de o imagine, dar pentru că nu știu cum să ajung la ea, îmi pun o imagine pe tricou și mi se pare că am rezolvat problema. Pentru moment cel puțin…

Să cerem de la Dumnezeu puterea de a nu judeca și El, Dumnezeu, găsește o legătură între mine și copilul din fața mea! De exemplu, poate că într-o zi sau la o oră vei face legătură cu cel care a fost mai chinuit, mai lovit în viața lui și care crede că prin răutățile pe care le face se răzbună! Așa cum și profesorul sau părinții simt nevoia să se răzbune când copilul nu e așa cum le place lor. Da, și noi ne răzbunăm, spunându-i: ești un derbedeu! Îl judeci, dar te și răzbuni pe el, etichetându-l. Dar dacă nu-l vei judeca și te vei ruga pentru el, Dumnezeu va lucra și vei ajunge la inima lui. Și vei lucra cu el.

Poate într-o oră poți să lucrezi doar cu trei copii și celorlalți să le dai voie să fie. Să fie. Când îi dai voie unui om să fie, și nu-l judeci, obrăznicia nu va mai avea nici un farmec pentru el. Nu mai face. Obosește, se plictisește. El are nevoie de răzvrătirea ta, de judecata ta, ca să se răzbune, să proiecteze pe tine toată revolta și ura adunate! Dacă intri în jocul acela , vrăjmașul va fi fericit. Asta a vrut, să te tulbure, să-ți strice pacea inimii! Dacă te vei ruga și vei răbda și vei binecuvânta și nu vei judeca, vei putea să-L întrebi pe Domnul ce să faci ca să faci voia Lui și spre folosul copilului. Atunci: poți să țipi la el, poți să ieși din clasă, poți să-i pui patru, poți să-l săruți pe frunte, poți să faci o glumă… nu există reguli. Dumnezeu îți suflă în funcție de situație. Uneori îți suflă niște lucruri de-ți stă și ție mintea în loc de ce poate să spună, de ce poți să spui unui copil răzvrătit sau unui om pe stradă… Dar trebuie să strigi la Dumnezeu în clipa aceea. Că altfel, ești șocat și judeci: ce măgar, ce nerușinat e! Și, de fapt, el sărmanul suflet cheamă să-i dea cineva atenție. Nimeni nu-i bagă în seamă. Acest băgat în seamă, este atenția și dragostea de care avem cu toții nevoie. Avem nevoie de pupături, de declarații de dragoste, să ne dăm puțină atenție. Și copiii, dacă nu le dai atenție, te sâcâie până-i bați. Și sunt mulțumiți: „Na, m-a băgat în seamă! Nu mi-a zis: joacă-te acolo!”. Și unele soții mai fac așa… Știți, nu?