În primul rând, creştinismul trebuie să fie aducător de bucurie, căci unde nu-i bucurie, adică unde-i întristare, nu-i sigur că e bine.

Un părinte care a trăit cândva la noi, la mănăstire, Părintele Arsenie Boca, zicea despre călugărul trist că este un călugăr cu luminile stinse. Nu trebuie să uităm niciodată că cineva care se face călugăr întâi este îmbrăcat într-o haină albă, care este numită haina veseliei. Cam uităm noi de lucrul acesta! Dar cea dintâi haină a călugărului este haina veseliei.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 24)