Calul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
Dincolo de legendă, imaginea Mucenicului Gheorghe a rămas în conștiința creștină drept un model de curaj în lupta pe care creștinul o duce pe cărarea mântuirii. Nu putem spune dacă acel cal din icoană este materializarea celui din Legenda Aurea, dar putem afirma că există posibilitatea că acesta să fie reprezentat ca o consecință practică a istoriei. Sfântul Gheorghe, ofițer în armata romană din Capadocia, a folosit cu siguranță un cal oriental, un strămoș al calului arab actual.
Poate că în vremea copilăriei, mulți dintre noi, văzând icoana Sfântului Gheorghe, ne-am întrebat de ce sfântul este reprezentat călare pe un cal, de cele mai multe ori unul alb. Care este legătura dintre sfânt și calul reprezentat? Oare icoana sfântului nu este canonică, dacă sfântul nu este călare?
Sunt doar câteva întrebări care răsar în mintea noastră, atunci când avem în fața ochilor icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Din puținele informații pe care ni le redă istoria aflăm că, trăitor la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia. A urmat cariera militară și a ajuns comandant în armata romană a împăratului Dioclețian. În timpul persecuțiilor, tânăr general fiind, a avut curajul să meargă în piața publică și să strige: „Toți zeii neamurilor nu există! Dumnezeul meu a făcut cerurile și este adevăratul Dumnezeu!”. Pentru aceasta a fost arestat și apoi a primit cununa martirului.
Din aceste detalii ale unei vieți închinate lui Dumnezeu, găsim răspunsul la problema calului din icoană – Sfântul Gheorghe era militar de carieră în armata romană, făcând parte dintr-o legiune ce își desfășura activitatea în provinciile orientale ale Imperiului Roman. Așa cum demonstrează mărturiile arheologice și picturile antice, toți ofițerii armatei romane însoțeau călare la război grosul armatei – deci, și Sfântul Gheorghe a avut un cal în folosință.
Mai mult, acțiunea se întâmpla în Orient, locul în care au fost domesticiți pentru prima dată caii. Cu toții am auzit de caii arabi. Un adevărat prinţ al hergheliilor, pur sângele arab, fascinează prin frumuseţe, temperament înflăcărat şi eleganță. La origine, această rasă de cai provine din Persia și Iran, ajungând în secolele II-VI în întregul Orient, fiind folosită și de armata romană care asigura granița orientală a Imperiului Roman. Încă un amănunt important în rasa calului oriental, devenit mai târziu cal arab pur sânge este acela că predomină culoarea șoricie sau sură, nuanță care, după vârsta de 10 ani se transformă în culoarea albă. Așa se explică de ce icoanele creștine îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal alb.
Dincolo de aceste considerente istorice și logice, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare și cu un anumit simbolism. Dionisie din Furna, un prim erminist al picturii creștine, arată că Sfântul este reprezentat în icoane ca fiind un tânăr înalt, fără barbă, călare pe cal, purtând în mână o cruce și o suliță, străpungând cu sulița un balaur. Această imagine își revendică paternitatea în Legenda Aurea, o colecție de vieți și fapte ale unor sfinți, un document din secolul al XIII-lea. În colecția amintită este redată o povestire (legendă) potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena, așezare care era terorizată de un balaur. Potrivit tradiției, în lacul din regiunea Capadociei, Sfântul a apărut călărind un cal alb, lovind fiara cu sulița, izbăvind cetatea de primejdie.
Dincolo de legendă, imaginea mucenicului Gheorghe a rămas în conștiința creștină drept un model de curaj în lupta pe care creștinul o duce pe cărarea mântuirii. Nu putem spune dacă acel cal din icoană este materializarea celui din Legenda Aurea, dar putem afirma că există posibilitatea că acesta să fie reprezentat ca o consecință practică a istoriei. Sfântul Gheorghe, ofițer în armata romană din Capadocia, a folosit cu siguranță un cal oriental, un strămoș al calului arab actual.
Sfânta Tecla – prima femeie martir a Bisericii
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro