Când, din rușine, ne spovedim la alt duhovnic
Dacă ai fi avut pocăinţa care alungă ruşinea, te-ai fi spovedit preotului tău.
Ai duhovnicul tău, dar săvârşeşti un păcat greu, îţi este ruşine să-l spovedeşti şi te duci la un alt preot. Ai lucrat într-un mod bineplăcut lui Dumnezeu? Sigur că nu! Dacă ai fi avut pocăinţa care alungă ruşinea, te-ai fi spovedit preotului tău. Deci ce vei face acum? Vei ascunde păcatul de duhovnicul tău? Dacă îl ascunzi, vei avea mustrări de conştiinţă. Dacă îl mărturiseşti, îl vor afla doi duhovnici. Şi ce vei face, de pildă, când celălalt duhovnic te va opri de la Sfânta Împărtăşanie un an de zile? Vei rămâne neîmpărtăşit, fără ca duhovnicul tău să ştie?
Şi chiar dacă îi descoperi toată întâmplarea, din nou lucrurile nu sunt atât de simple. El nu poate să te dezlege de canonul pe care ţi l-a dat celălalt duhovnic. Va trebui sau să-l împlineşti, sau să mergi din nou la acelaşi duhovnic să te dezlege, dacă va considera asta.
(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din lb. greacă de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 51-52)