Mai zilele trecute, nu știu la ce slujbă eram în biserică, am constatat că am trei gânduri de-odată. Și gândul la ce se zice, și la „Doamne, Iisuse Hristoase...”, și nu știu ce mi-o venit în același timp în minte. Și-am zis: Domnule, uite, vezi, așa-i mintea. Mintea-i făcută să nu stea la un singur gând. De ce? Pentru că numai așa poate fi lucrătoare în viața de toate zilele. La mine vin de multe ori oamenii și-mi spun că nu le stă mintea la rugăciune, nu le stă mintea la slujbă. Și-mi dau seama că-i așa, că nici a mea nu stă. Și-atuncea zic: „Dragă, ăsta nu-i păcat, asta e o neputință”.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, 2007, p. 36)