În perioada Postului Sfintelor Paști, rânduiala săvârșirii Utreniei din zilele de rând (de luni până vineri, inclusiv) conține o distincție față de cea din restul anului. Aceasta constă în fapul că, în loc de cântarea „Dumnezeu este Domnul”, se cântă „Aliluia”.

Cântarea „Aliluia” este o moștenire din cultul mozaic, al poporului israelit și se traduce prin „Lăudați pe Dumnezeu”, expresia fiind des întâlnită în Psalmi. 

În această perioadă a anului bisericesc, cântarea „Aliluia” se cântă pe larg, de trei ori, după glasul de rând din Octoih și cu aceste patru stihuri premergătoare: „De noapte mânecând duhul meu către Tine, Dumnezeule...”, „Dreptatea am învățat pe cei ce locuiesc pe pământ...”, „Pizmuire va lua pe poporul cel neînvățat...”, „Adăuga-vor lor rele, Doamne, adăuga-vor lor rele, cei slăbiți ai pământului...”.

După cântarea „Aliluia” nu se cântă, în această perioadă a anului, troparele obișnuite ale glasurilor săptămânale sau ale sărbătorii prăznuite, ci Cântările sau Troparele Treimice ale glasului de rând, câte trei din fiecare glas, din Ceaslov sau din Triod.

Tot în Postul Mare, la deniile săvârșite în Săptămâna Patimilor, care sunt, de fapt, Utrenii ale zilelor următoare, începând cu denia din seara Duminicii Floriilor (Utrenia zilei de luni) și încheind cu cea din Vinerea Sfintelor Patimi (Utrenia Sâmbetei celei Mari), se aplică aceeași regulă tipiconală, cântându-se „Aliluia” după citirea Psalmilor.