„De multe ori să lăsăm să treacă neobservat când suntem întristaţi din cauza altora. Să nu cerem explicaţii, deoarece ceilalţi pot chiar să nu înţeleagă că ne-au făcut rău şi este cu putinţă, dacă căutăm iertarea lor, atunci să gândească la aceea şi să se creeze probleme. Uneori, clipele de lipsă a ha­rului vin pe neştiute. Atunci e nevoie de susţinere, deoarece în situaţia aceasta mulţi monahi îşi aruncă chiar şi rasa. Sunt rari oamenii care au tre­cut prin adânca pocăinţă într-o durere adâncă, mare.” (...)

„Când cineva discută cu oameni raţionalişti sau cu cei care ţin doar for­mele exterioare ale credinţei se răneşte, deoarece ori va începe să îi înveţe pe ei şi atunci va pierde smerenia, ori va întâlni o împotrivire şi atunci îşi va răni inima.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 281)