Hristos este începutul şi fundamentul tuturor virtuţilor. În vremea noastră, astăzi, virtutea are mulţi învăţători, dar puţini următori.

Virtutea adevărată e să faci în ascuns, fără să fii văzut, ceea ce este cu putinţă să săvârşeşti şi înaintea întregii lumi.

Nevoinţa în orice virtute este o stare de război nesfârşită, mai întâi cu noi înşine şi cu patimile noastre.

Aşa cum cei care dorm sunt furaţi cu uşurinţă, la fel şi călugării care se nevoiesc în virtute lângă lume.

De fiecare dată când sunt vremuri grele virtutea este un acoperământ duhovnicesc impermeabil deasupra noastră.

Chiar şi neştiutorii să fie întrebaţi. Cel Care răspunde prin gura lor este Dumnezeu Cel nevăzut şi imaterial. Cei care urmează fără ezitare această regulă sunt oameni cu multă smerenie. Acesta este un mod uşor şi desăvârşit, lipsit de îngâmfare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, pp. 82-83)