Măi, nu toți care fac crime sunt criminali sau ticăloși; sunt fără stare, nu luptă, nu se spovedesc, nu se roagă, nu se străduiesc, și, chiar dacă au un fond sufletesc bun, rămân așa, ca dobitocul, cum se spune în popor, și, astfel, răul pune stăpânire pe ei și-i domină. Și le vine să facă atâtea și atâtea răutăți, dar, mai apoi, le regretă, mâhnindu-se și simțindu-se ca-n iad.

Nu vreau să justific nicio crimă, dar criminalul și păcătosul nu încetează să fie, totuși, oameni, asemănându-se cu fiarele rănite.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, traducere din limba greacă de prof. drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 221)