Principiul de bază al unei familii creştine este naşterea de copii. Şi nu doar să-i nască, ci, în primul rând, să-i educe să fie creştini adevăraţi, al căror scop în viaţă să fie lepădarea de sine şi slujirea Domnului cu dragoste fierbinte.

Acesta este „lucrul” lor de bază, „zidirea” despre care Apostolul Pavel spune: „[...] fiecare să ia seama cum zideşte. Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos. [...] Lucrul fiecăruia se va face cunoscut. [...] Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc” (I Corinteni 3, 10-15).

Dacă necinstea copiilor este cea mai mare nenorocire pentru părinţi, atât în viaţa de aici, cât şi în cea de după moarte, în mod contrar, evlavia lor este fericirea vieţii de aici şi zălogul mântuirii în cea de după moarte. 

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, pp. 19-20)