Care este rolul minţii noastre?
La început trupul s-a sârguit a face mintea şi duhul carne prin simţuri şi prin dulceţile simţurilor, acum - dimpotrivă - mintea se sârguieşte să facă trupul duh şi oarecum imaterial prin dulceaţa celor nematerialnice şi nevăzute.
Aşa cum simţurile au tras mintea la dulceţile simţurilor, tot astfel mintea se sârguieşte a ridica simţurile la dulceţile cele gândite dar nu numai atât, ci se luptă pe cât îi stă în putinţă să întoarcă simţurile trupului către ea, ca împreună [cu ea] să se îndulcească şi ele, cu potrivit chip, de dulceaţa ei cea gânditoare, obişnuindu-se cu ea puţin câte puţin, aşa cum mintea a ajuns mai înainte să se împărtăşească prin simţuri şi să se îndulcească, în mod potrivnic, de dulceaţa cea simţită [trupească]. Deci, într-un cuvânt, de unde la început trupul s-a sârguit a face mintea şi duhul carne prin simţuri şi prin dulceţile simţurilor, acum - dimpotrivă - mintea se sârguieşte să facă trupul duh şi oarecum imaterial prin dulceaţa celor nematerialnice şi nevăzute. Despre aceasta mărturiseşte în multe locuri şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. De aceea a fost legat sufletul împreună cu trupul - zice Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu ca să se facă lui ceea ce este Dumnezeu pentru el, adică ca să-l povăţuiască pe trup ca pe un copil şi să-l împrietenească cu Dumnezeu.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Alexandria, p. 115)
Există un timp al iernii sufletului și un timp al liniștirii minții
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro