Săvârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor de pâine și vin în dumnezeiescul Trup și Sânge, iar ca scop sfințirea credincioșilor, care dobândesc prin acestea iertarea păcatelor și moștenirea Împărăției Cerurilor. Mijloacele care pregătesc și înlesnesc împlinirea acelui scop sunt rugăciunile, cântările, citirile din Sfânta Scriptură, în general toate cele ce se săvârșesc și se rostesc în cadrul Sfintei Liturghii.

Dumnezeu ne dă în dar toate cele sfinte, fără ca noi să-I dăm nimic în schimb, dar El ne cere neapărat să ne facem vrednici de a le primi și a le păstra. De aceea, trebuie să existe în slujba Sfintei Liturghii mijloace de pregătire în acest scop. Acestea sunt rugăciunile și cântările care ne sfințesc și ne fac în stare să primim cu vrednicie sfințirea, să o putem păstra și să rămânem cu ea.

Rugăciunile ne întorc gândul către Dumnezeu, cântările Îl fac să Se milostivească și să Se îndure de noi, iar citirile ne învață atât bunătatea și iubirea de oameni ale lui Dumnezeu, cât și dreptatea și judecata Lui. Toate la un loc ne fac destoinici pentru primirea și păstrarea cinstitelor Daruri, acesta fiind scopul Sfintei Liturghii, iar pe slujitori îi pregătesc pentru a săvârși cu vrednicie sfințirea darurilor care este efectul Sfintei Liturghii.

Dar aceste componente din rânduiala Sfintei Liturghii ne sfințesc și pentru că noi vedem în ele lucrarea mântuitoare și Pătimirile lui Hristos. Cele de dinainte de Jertfă (de prefacerea darurilor) închipuie cele petrecute înainte de moartea Domnului, adică întruparea, ieșirea la propovăduire  și arătarea cea deplină în lume, iar cele de după Jertfă arată pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, întoarcerea neamurilor la Dumnezeu și părtășia lor cu El.

Astfel, întreaga rânduială a Sfintei Liturghii este ca o icoană care înfățișează un singur trup al lucrării Mântuitorului în lume, făcând să se perinde pe dinaintea privirilor noastre toate părțile ei, de la început până la sfârșit, după mersul lor firesc. Toate ceremoniile săvârșite în Sfânta Liturghie ne duc cu gândul la lucrarea mântuitoare a lui Hristos, pentru ca priveliștea ei fiind în fața ochilor noștri să ne sfințească sufletele, și astfel să devenim vrednici de primirea Sfintelor Daruri. Căci după cum odinioară această lucrare a izbăvit lumea de moarte, tot așa și acum, fiind mereu contemplată, ea îmbunătățește și apropie de Dumnezeu sufletele celor care o au în fața ochilor.

De aceea s-a și izvodit o astfel de reprezentare simbolică a faptelor Mântuitorului, care să ni le amintească și să ni le aducă pe toate sub ochi de-a lungul întregii slujbe, pentru ca prin ele să ni se ofere nu numai o singură priveliște, ci să ne insufle și o simțire pentru ele. Și astfel, cu sufletele pline de aceste gânduri și având amintirea vie a faptelor Mântuitorului, să ne împărtășim cu Sfintele Taine, „preschimbându-ne din slavă în slavă” (II Corinteni 3, 18).

(Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii liturghii, traducere din greacă de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 1989, pp. 2-6)