Din punct de vedere etimologic, cuvântul „harți” este o prescurtare din limba neogreacă a termenului „άρτγιβούρτγι”, un post de doliu care dura o săptămână, instituit de către episcopul Serghie Armeanul (sec VI) în cinstea câinelui său pierdut – Arțivurion.

Acest post a fost condamnat, de-a lungul timpului, de către mai mulți Părinți ai Bisericii, printre care se numără Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului și Sfântul Cuvios Teodor Studitul. Intenția pentru care nu postim în aceste zile este una apologetică sau polemică.

Rostul acestei suspendări totale a postului este legat, pe de o parte, de bucuria duhovnicească a praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, bucurie care se extinde asupra întregii săptămâni. Praznicul Naşterii Domnului şi cel al Sfintelor Paşti au aceeaşi rânduială în ceea ce priveşte zilele de după-prăznuire, credincioșii având, atunci, dezlegare la orice fel de alimente (carne, lapte, brânză, ouă, pește etc.).

Pe de altă parte, semnificaţia „harţilor“ din aceste zile este şi una pedagogică. Trupul creștinului trebuie să fie întărit și pregătit pentru asprimea postului și a înfrânărilor care vor urma, iar pentru ca noi să nu postim precum fariseul, cu îngâmfare şi cu laudă, Biserica a suspendat total ajunarea de miercuri și vineri.

Zilele cu „harți” se găsesc nu doar după Pogorârea Duhului Sfânt, ci pe durata întregului an bisericesc:

• Între Nașterea Domnului și Botezul Domnului;
• În săptămâna de după Învierea Domnului (Săptămâna Luminată) și
• În prima săptămână a Triodului (după Duminica vameșului și a fariseului).

Biserica ne învață că hrana și consumul exagerat de alimente și băuturi nu este scopul principal al vieții noastre și că trupul trebuie îngrijit și prin anumite restricții. De aceea, zilele cu „harți” nu trebuie să ducă la excese alimentare, ci timpul acesta trebuie privit ca un moment potrivit de primenire duhovnicească pentru Postul Sfinţilor Apostoli.