Nu și-a întors fața Sa de la noi, când, înstrăinați, rătăceam în felurite păcate, ci tocmai când moartea era gata să ne înghită, El ne-a chemat la viața veșnică și când, necunoscători față de binefacerile Lui, noi ne înstrăinam de El, atunci, ca un părinte prea îndurerat, ne-a căutat; cu toate că stătea în scaunul cel mai înalt al slavei, S-a coborât pe pământ pentru noi și S-a umilit atât de mult pentru noi, încât a luat chip de rob; Cel care ține pământul în palmă a fost înfășat cu scutece în iesle; Cel care măsoară cerul cu slavă nu a avut unde să-și plece capul. Deși era bogat, s-a făcut sărac pentru noi ca să ne îmbogățim în El; Cel care va veni pe nori să judece viii și morții a suferit judecata oamenilor și deși El Însuși este odihna tuturor celor ce lucrează, (...) El a lucrat; deși este izvorul vieții veșnice pentru cei însetați, a cerut apă de la femeia samarineancă; deși a săturat foamea noastră, cu propriul lui trup, a flămânzit pentru noi; Cel care împreună cu Tatăl este slujit de îngeri în Ceruri, a considerat o vrednicie să slujească pe oameni aici pe pământ; mâinile Lui, prin care se dăruiește plinătatea virtuților, în cruce au fost pironite pentru mântuirea noastră; gura Lui cea de miere curgătoare, prin care s-a vestit oamenilor învățătura mântuitoare, a gustat oțetul și fierea oferite de potrivnici; Cel care pe nimeni nu a rănit și nu a vătămat, bătut a fost și a suferit insulte, deși nevinovat; Cel la al cărui semn toți morții vor învia, a suportat de bunăvoie moarte pe cruce.

De aceea a îngăduit toate acestea, ca să ne dea nouă viață veșnică. Și când ne-a acordat nouă toate aceste nețărmurite binefaceri, nimic nu a cerut de la noi decât să-L iubim și să păstrăm trupurile și sufletele noastre neprihănite, încât El totdeauna să locuiască în noi și noi să rămânem pururea în El. Nu ne cere nici aur, nici argint, nimic de acest fel. Iar dacă posedăm cumva acestea, El ne poruncește să le împărțim la săraci. Pe noi înșine ne caută El, ne cheamă, dorește să rămână cu noi.

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 20-22)