Sufletul după despărţirea de trup, îşi păstrează însuşirile sale date de Dumnezeu, ca: memoria, cugetarea, gândirea, înţelegerea, voinţa liberă etc. În schimb unele facultăţi ca: plăcerea, mâhnirea, frica, mânia, imaginaţia, activitatea şi cele de acest fel, dincolo nu lucrează ca aici, unde sufletul este în legătură cu trupul acesta pătimaş. Toate aceste facultăţi după moarte se înduhovnicesc, asemenea trupurilor celor duhovniceşti, după cuvântul Sfântului Pavel care zice: „Seamănă-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc” (I Corinteni 15, 44). Patru sunt însuşirile trupului înviat din morţi, după Sfântul Apostol Pavel: nestricăciunea, cinstea, puterea şi duhovnicia (I Corinteni 15, 42-44). Iar însuşirile sufletului sunt cele arătate mai sus, care rămân veşnic cu el, fie că sufletul este în rai sau în iad.

În schimb, însuşirile fireşti ale trupului omenesc, precum puterea seminală, cea hrănitoare şi simţitoare, după moarte nu le mai are sufletul, deoarece trupurile duhovniceşti în rai nu mai au nevoie de mâncare şi băutură, cum spune Sfântul Pavel: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17).

(Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, pp. 162-163)