Căsătoria a reprezentat o trăsătură centrală a vieții umane încă din cele mai vechi timpuri – un mijloc de a găsi sfat, companie, securitate și sprijin pe măsură ce înaintează în viață și de a oferi copiilor siguranța și dragostea de care au nevoie pentru a înflori și crește ca adulți sănătoși și fericiți.

Suntem programați de planul măreț al lui Dumnezeu sa ne dorim un partener și să ne însoțim împreună în viață, pentru un beneficiu reciproc avantajos. Această dorință și practica umană a fost binecuvântată și sfințită de Biserică prin Taina Nunții.

Avem nevoie de această binecuvântare, pentru că în această lume căzută, un lucru așa de frumos și de necesar precum căsătoria poate fi – și a fost – coruptă în multe feluri. Acest lucru a dus la pierderea valorii ei, slăbind-o și distrugând-o. Prin harul sacramental al Sfântului Duh, Biserica îi ajută pe copiii ei să recupereze căsătoria din această stare coruptă și să o restaureze la slava spre care a fost mereu menită de Dumnezeu. În acest fel, descoperim că Taina Nunții devine un mijloc important pentru mântuirea noastră și pentru mântuirea întregii lumi.

Dacă stați să vă gândiți, există multe alte modalități prin care Dumnezeu ar fi putut să aranjeze viața umană și chiar reproducerea. Și totuși, dintre toate posibilitățile, El a ales să dăruiască omenirii acest lucru ademenitor, captivant, profund și frustrant numit căsătorie. Înțelegem cel mai bine această alegere atunci când luăm în considerare locul căsniciei în povestea noastră duhovnicească mai largă.

Căsătoria creștină este diferită, deoarece persoanele care o întreprind sunt creștini. Acest lucru poate părea evident, dar este, de fapt, un lucru foarte important de conștientizat. Un creștin poate împărtăși multe din aceleași motive pe care necreștinii le au pentru a se căsători, cum ar fi însoțirea și oferirea unui cămin stabil pentru copii, dar pe lângă aceasta, creștinul vede căsătoria prin lentila întrupării și mântuirii lui Hristos. Ca orice altceva în viața noastră, căsătoria nu devine un scop în sine, ci un mijloc pentru cel mai măreț scop dintre toate: transformarea noastră după chipul lui Dumnezeu-Iubire.

Scopul vieții noastre pe pământ, motivul pentru care ne-am născut și murim și trăim această viață între naștere și moarte, este să experimentăm puțin din existența care este natura lui Dumnezeu și, ca ființe morale libere, să alegem să devenim ființe ale vieții, mai degrabă decât ale morții, ale luminii, decât ale întunericului, ale binelui, decât ale răului, și ale iubirii, decât ale egoismului. Acest lucru înseamnă nu numai să fii creștin, ci să fii o ființă umană în această lume, indiferent că ești conștient de asta sau nu. Dar, în calitate de creștini, avem acces la înțelepciunea și îndrumarea izvorâte din Sfânta Scriptură și din tradițiile primilor creștini, care au primit învățăturile și practicile lui Hristos și ale apostolilor Săi.

(Pr. Antonios Kaldas, Ireni Attia, Doi devin una: ghid creștin ortodox pentru logodnă și căsnicie, Editura Doxologia, Iași, 2020, pp. 86-87)

Îț mai recomandăm și: Scopul ultim al căsătoriei – concentrarea în întregime asupra lui Dumnezeu

Căsătoria, loc de întâlnire cu Dumnezeu​