Pentru a ne mântui trebuie să trăim nu în visare, ci purtându-ne crucea în viaţa reală, cruce pe care Domnul v-a rânduit-o deja pentru mântuire.

Dacă Îi va fi bineplăcut lui Dumnezeu să vă vadă nu om de familie, ci monahie, atunci pentru El nu sunt piedici să vă elibereze de purtarea crucii familiale.

Dar nu este aşa şi de aceea nu trebuie să daţi atenţie glumelor diavoleşti – visării.

Rugaţi-vă pentru soţul bolnav şi pentru fiu, căci sunteţi răspunzătoare pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Suferiţi şi rugaţi-vă pentru ei; iată care este osteneala dumneavoastră duhovnicească spre mântuirea întregii familii.

Trebuie să vă rugaţi pentru a dobândi un părinte duhovnicesc şi, dacă Domnul va găsi că el vă este necesar, vi-l va dărui. Dumnezeu să vă înţelepţească!

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 180-181)