Vrei ca fiul tău să aibă o căsătorie curată și cinstită?

Căsătorie

Vrei ca fiul tău să aibă o căsătorie curată și cinstită?

Vă rog, mai întâi să-i puneți ordine în suflet. Dacă acest tânăr vine la mireasa lui cu sufletul curat, dacă vede numai trupul ei (și doar pe al ei), atunci și dorința lui va fi mai puternică, teama de Dumnezeu va fi mai mare și căsătoria va fi cu adevărat curată și cinstită.

Când băiatul creşte, pregăteşte-i nunta chiar înainte de stagiul militar. Dacă vede că-i aduci repede o nevastă şi că nu mai rămâne mult până la însurătoare, va putea rezista flacării dorinţei. Dacă, însă, te vede nepăsător, vede că mai amâni şi tot aştepţi să câştige mai întâi mulţi bani şi apoi faceţi nuntă, disperat, va aluneca repede spre defrâu.

Dar, vai, rădăcina relelor este aici dorinţa de a strânge cât mai mulţi bani. Nimănui nu-i va păsa că fiul său trebuie să devină cuminte şi îngăduitor, căci toţi vor fi posedaţi de mania de a strânge bani.

De aceea, vă rog, mai întâi să-i puneţi ordine în suflet. Dacă acest tânăr vine la mireasa lui cu sufletul curat, dacă vede numai trupul ei (și doar pe al ei), atunci şi dorinţa lui va fi mai puternică, teama de Dumnezeu va fi mai mare şi căsătoria va fi cu adevărat curată şi cinstită. Trupurile lor sunt curate şi neprihănite, şi pentru aceasta şi copiilor vor fi binecuvântaţi. Soţii vor fi îngăduitori unul cu celălalt, pentru că amândoi sunt neştiutori de alte „obiceiuri” şi vor asculta unul de celălalt. Dacă însă tânărul va începe să se desfrâneze înainte de căsătorie şi se va nărăvi la tot felul de obiceiuri destrăbălate, îşi va lua soția numai prima, a doua noapte, şi va aluneca apoi repede în desfrâu, căutând la soţia sa râsul neghiob şi trivial, cuvintele pline de necuviinţe, expresiile plăcute şi tot ce înseamnă neruşinare, despre care nu ne este permis a vorbi mai mult.

Sunt lucruri pe care o soţie nu e dispusă să le ofere şi cu care nu se va păta niciodată. Ea a făgăduit soţului său să-şi împartă viaţa cu el, să-I dăruiască copii, nu să fie neruşinată şi să râdă prosteşte. I-a făgăduit să stea acasă şi să-l corecteze, în aşa fel încât să fie cu adevărat un om vrednic de respect şi cuviincios, nu să-i dea prilejuri de desfrâu.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 36)