Tinerii ortodocși trebuie să evite relațiile premaritale. Această regulă se referă și la persoanele care au hotărât să se căsătorească a doua oară. Vom mai spune o dată: relațiile sexuale întreținute înainte de căsătorie, chiar și cu viitorul soț, pot fi comparate cu săvârșirea Liturghiei în lipsa harului preoției. Pe prima o numim desfrânare, pe a doua – blasfemie. Această comparație este legitimă, întrucât relațiile dintre soți se aseamănă cu cele dintre Hristos și Biserică. De asemenea, unora li se poate părea a fi o comparație prea tare. Prea mult ne-am obișnuit cu astfel de relații și aproape că nu am auzit de blasfemia amintită.

Tânăra trebuie să se păzească curată până la căsătorie. Aceasta îi este caracteristic prin însăși natura ei. Nici nu poate fi vorba despre „milă” sau „indulgență”.

Noi vom recunoaște căsătoria necredincioșilor drept adevărată și curată și cu cea mai mare bucurie le vom pune pe cap cununi, numai dacă ei vor fi de acord să se întoarcă la credință și în sânul Bisericii lui Hristos. Nu putem spune că au păcătuit, dacă și-au fost fideli unul altuia. Aceste cuvinte se adresează mai mult așa-zișilor membri ai Bisericii, care prin relațiile lor înainte de căsătorie îndepărtează de la ei harul lui Dumnezeu, căzând astfel într-un păcat dublu: păcatul desfrânării și păcatul respingerii harului dumnezeiesc.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 207-208)