Câştigă răbdarea...
Aceasta, pentru ca din toate acestea să câştige smerenie şi să călătorească spre Dumnezeu şi să aştepte ajutorul Lui şi să stăruie în rugăciune.
Cât de dulce e cunoştinţa câştigată prin deprinderea din cercarea lucrurilor şi câtă putere dăruieşte celui ce a aflat-o pe ea prin multa lui cercare (experienţă), e un lucru cunoscut celor ce s-au încredinţat despre aceasta şi au simţit ajutorul ei, cum le e cunoscută şi slăbiciunea firii şi sprijinirea ei din partea puterii dumnezeieşti.
Căci atunci ei cunosc că Dumnezeu, oprind mai întâi ajutorul Său de la ei, îi face să simtă slăbiciunile firii şi greutatea încercărilor şi viclenia vrăjmaşului; şi cu cine au de luptat şi în ce fire sunt îmbrăcaţi şi cum sunt păziţi de puterea dumnezeiască; şi cât drum au făcut şi cât au urcat pe el; şi cum slăbesc în faţa oricărei patimi când se depărtează puterea dumnezeiască de la ei.
Aceasta, pentru ca din toate acestea să câştige smerenie şi să călătorească spre Dumnezeu şi să aştepte ajutorul Lui şi să stăruie în rugăciune.
Şi toate acestea de unde le-au învăţat, dacă n-au câştigat cercarea din răbdarea multor rele, în care au ajuns din îngăduinţa lui Dumnezeu? Căci zice Apostolul: «Ca să nu mă înalţ din mărimea covârşitoare a descoperirilor, datu-mi-s-a bold în trup, îngerul satanei» (II Cor. 12, 7). Dar şi credinţă neclintită câştigă cineva din încercări prin cercarea (experienţa) ajutorului dumnezeiesc, pe care l-a primit de multe ori. Prin aceasta se face neînfricat şi dobândeşte curaj din încercări şi din deprinderea cea dobândită.
(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, cuvântul XLVIII, în Filocalia, vol. X, p. 251)
Pleacă-ți capul spre pământ!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro