Să ia aminte duhovniceştii părinţi şi la cele ce zice dumnezeiescul Hrisostom: „Leagă bine, zice el, pe cel păcătos, până ce va îmblânzi pe Dumnezeu. Nu-l lăsa nelegat, ca nu cândva să fie legat de urgia lui Dumnezeu. Dacă îl voi lega eu, Dumnezeu nu-l mai leagă; iar dacă nu-l voi lega, atunci îl aşteaptă legăturile cele nedezlegate. Că dacă ne-am fi judecat pe noi înşine, nu am fi judecaţi de nimeni” (Cor. 11,31) Apoi adaugă: „Deci să nu crezi că aceasta este o cruzime şi neomenie, ci că se naşte din blândeţe şi din dorinţa de vindecare şi a bunei grijiri. Dar vei zice că i s-a dat un timp destul de lung pentru pedeapsă. Cât timp? Un an, doi sau trei? Dar eu nu caut la mulţimea timpului sau a anilor, ci la îndreptarea sufletului…Dacă cel păcătos s-a umilit, dacă s-a pocăit, atunci s-a făcut totul; dacă nu este aceasta, apoi timpul cel îndelungat nu foloseşte la nimic! Căci noi nu căutăm dacă rana a fost legată un timp mai îndelungat, ci dacă a folosit ceva legătura. Dacă a folosit şi într-un timp mai scurt, să n-o mai pui. Iar dacă n-a folosit la nimic pune-o şi după zece ani! Aceasta să-ţi slujească ţie de hotar pentru dezlegarea rănii: dobândirea şi vindecarea celui legat de păcate” (Sfântul Ioan Hrisostom, tâlcuire la II Cor. XIX; Sfântul Simeon Tesaloniceanu V, 251-264).

(Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 16, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2007, p.109)