Copiii mici este mai bine să nu fie aduşi la întreaga slujbă, pentru că nu pot rezista două ore concentraţi. Cel mai bine este să-i aducem în timpul împărtăşirii, pentru ca şederea în biserică să fie pentru ei una luminoasă şi dorită, iar nu chinuitoare, căci ei nu înţeleg ce trebuie să facă acolo.

Cred că ar fi înţelept să mergeţi într-o duminică toată familia la slujbă, iar în duminica următoare la biserică să meargă doar un părinte, ca să stea la întreaga slujbă, iar celălalt, dacă vrea neapărat, să vină doar la sfârşit, cu copiii. Atunci când mama alăptează copilul şi nu are timp pentru rugăciune, este bine să meargă măcar o dată pe lună, singură, la biserică, iar soţul să stea acasă cu copiii, căci Domnul va considera că astfel ea face un sacrificiu bineplăcut Lui.

Dar, în primul rând, nu este obligatoriu să duci copiii în fiecare duminică la biserică şi, în al doilea rând, aceştia pot fi duşi la biserică pe rând, o dată cu mama, iar altă dată cu tata sau cu bunicii sau naşii.

În al treilea rând, copilul trebuie adus la slujbă în timpul momentului pe care el îl poate înţelege. La început e bine să fie lăsat la slujbă zece-cincisprezece minute, înainte de împărtăşanie, iar mai târziu, când va creşte (asta depinde şi de fiecare copil în parte), poate sta la slujbă de la Evanghelie până la sfârşit şi, ulterior, chiar la toată slujba. Abia mai târziu poate asista la Priveghere, tot aşa, la început doar o perioadă, iar mai târziu la întreaga slujbă.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Editura Sophia, București, 2009, pp. 207-208)