Ştii, de Dumnezeu înţelepţite, câtă răutate a diavolului şi a luptei lui celei de gând se întinde asupra tuturor oamenilor, mai vârtos însă asupra creştinilor ortodocşi, iară cu atât mai mult asupra călugărilor, care cu lucrarea faptei celei bune mai presus de fire, prin feciorie şi curăţenie, se nevoiesc trupeşte a urma celor fară de trup. Şi dacă asupra nevoitorilor lui Hristos, ce petrec în afara lumii, în pustiuri, o astfel de cumplită şi neîncetată luptă se ridică, cu cât va fi ea mai mare asupra călugărilor ce petrec în lume? Căci câtă tărie sufletească şi desăvârşită neîmpătimire trebuie să aibă aceştia şi cea mai de pe urmă către Dumnezeu dragoste şi credinţă şi darul Sfântului Duh, ca să fie în stare, precum şi cei trei tineri în mijlocul focului acelei cumplite lupte şi ispite vrăjmaşe, a-şi păzi nedogorită fecioria şi curăţenia sufletului şi trupului ca pe biserica lui Dumnezeu.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 34)