Cine doreşte să afle câte bunătăţi ne pricinuieşte acestă Pâine îndumnezeită, acela să numere câte răutăţi şi pagube au venit din acel lemn al mâncării. Pentru aceasta a zis Dumnezeu: „În care zi veţi mânca dintr-însul, cu moarte veţi muri”, asemenea a zis şi pentru aceasta: „Dacă cineva va mânca din aceasta Pâine, va trai în veac”. Şi iarăşi mai jos, zice: „De nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu aveţi viaţa întru voi”. Vezi cum se împotriveşte prea cu înţelepciune această mâncare celeilalte, ca o doctorie gătită împotriva durerii şi rănii celei dintâi mâncări? (...)

Celălalt mijloc este, ca să înţelegi ce cuprinde în sine această preacinstită Taină, adică acest Trup al lui Hristos care, fiindcă este unit cu dumnezeirea, se împărtăşeşte de toate darurile şi puterile acestui Cuvânt. Şi din aceasta poţi să cunoşti câte bunătăţi îţi lucrează acest Domn când Îl primeşti cu vrednicie, că vine să te cinstească prin prezenţa Sa, să te ungă cu harul Său, să te tămăduiască și să te spele cu cinstit Sângele Său, cu moartea Sa să te învieze, să te lumineze, să aprindă în inima ta dumnezeiasca Sa dragoste, să te veselească cu nemărginita şi nespusa dulceață, și să te facă părtaş Duhului Său şi a toată veselia şi fericirea. Această Pâine întăreşte inimile oamenilor. Ridică pe cei căzuţi. Întăreşte pe cei bolnavi. Veseleşte pe cei întristaţi. Luminează pe cei neînvăţaţi. Vindecă pe cei suferinzi. Face osârduitori pe cei leneşi şi nepăsători. Şterge păcatele făcute. Pierde ispitele. Dă putere împotriva celor viitoare. Creşte credinţa. Aprinde dragostea. Întăreşte nădejdea. Curăţeşte conştiinţa şi face pe cel ce se cuminecă părtaş drepturilor lui Hristos; şi, în sfârşit, dă arvuna veşnicei fericiri.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 374-375)