„Cam în urmă cu un an, într-o călătorie cu trenul, am avut o discuție lungă cu un tânăr american. Mă întâlnise, aparent, din întamplare (desigur, în viață nu există întâmplare) și mi-a spus că învață limba rusă. Era un cautător în domeniul religiei care fusese în tot felul de așa-zise grupări creștine, dar negăsind altceva decât ipocrizie și falsitate fusese gata să renunțe cu totul la religie. Atunci însă a auzit că poporul rus suferea pentru credință. Acolo unde este suferință, s-a gandit el, poate că există ceva autentic și nu falsitatea pe care o avem noi în America. Așa că studia limba rusă cu scopul de a se duce în Rusia, unde speră să întâlnească oameni cu adevarat creștini. Ca preot ortodox rus ce eram, am fost impresionat să aud acest lucru, căci el nu văzuse niciodată un preot ortodox și nici nu participase la vreo slujbă ortodoxă. Am discutat îndelung despre religie și am văzut că parerea lui era destul de corectă: suferința poate naște ceva sincer, în timp ce viața noastra blândă poate să genereze foarte ușor falsitate.”

(Părintele Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului, Editura Christiana, p. 13)