Substanţele care provoacă aceste reacţii exagerate (alergice) poartă denumirea de alergeni. Răspunsul imun al organismului poate genera simptome precum: congestie a conjunctivei (ochi roşii), lăcrimare, senzaţie de corp străin, iar în cele mai grave cazuri chiar şoc anafilactic (anafilaxia). Simptomul dominant al conjunctivitei alergice este însă pruritul (mâncărimea oculară).

Conjunctivita alergică nu se transmite, nu este o afecţiune oftalmologică contagioasă, iar acuitatea vizuală rămâne neschimbată, nefiind afectată decât în cazul în care apar complicaţii. Persoanele care cunosc faptul că sunt alergice la anumite substanţe trebuie să fie foarte atente la componentele medicamentelor pe care le iau sau ale produselor cosmetice pe care le folosesc, pentru ca acestea să nu le conţină. Cei mai frecvenţi alergeni care declanşează conjunctivita alergică sunt:

- granulele de polen;

- praful - un amestec care conţine acarieni, mici particule de sol, fragmente vegetale, celule moarte de pe piele umană şi animală, păr, fibre sintetice;

- scuamele - celulele moarte de la suprafaţa pielii;

- mucegaiurile;

- conservanţii conţinuţi de picăturile pentru ochi şi soluţiile pentru lentilele de contact;

- substanţele iritante, precum fumul de ţigară, praful de cretă şi parfumurile, pot declanşa conjunctivita alergică.

Există mai multe tipuri de conjunctivită alergică:

- conjunctivita alergică sezonieră, forma comună de conjunctivită alergică, care apare ca reacţie la polenul plantelor şi la mucegai. Este, adesea, o consecinţă a rinitei alergice (se mai numeşte şi „febra fânului“);

- conjunctivita alergică perenă este o formă mai puţin frecventă de conjunctivită alergică, în care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicaţi în conjunctivita alergică perenă sunt părul animalelor, praful şi penele. Deşi simptomele pot apărea pe tot parcursul anului şi sunt mai puţin severe decât cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier.

- conjunctivita vernală este o formă cronică de conjunctivită, care apare primăvara şi toamna. Apare mai frecvent la bărbaţi decât la femei, în special la copiii sub 10 ani, care au un istoric de alergii. În general, copiii se vindecă de această afecţiune până ajung la maturitate;

- keratoconjunctivita atopică este un tip de conjunctivită alergică, asociat cu dermatita atopică a pleoapelor şi feţei. Simptomele includ roşeaţa, mâncărime, arsuri, lăcrimare, secreţii vâscoase şi umflarea pleopelor. Vârsta de debut este, de obicei, înainte de 20 de ani, la pacienţii cu istoric de alergii, mai ales rinite alergice şi astm bronşic;

- conjunctivita papilară gigantă, un tip de conjunctivită ce poate fi  asociat cu purtarea lentilelor de contact. Acest tip de conjunctivită se consideră a fi o reacţie alergică la proteinele din soluţia ce realizează fixarea lentilelor. Aşa cum arată şi numele, papile gigante apar pe suprafaţa interioară a pleoapelor superioare.

În primul rând, în cazul în care se cunosc alergenii, evitarea şi prevenirea expunerii la aceştia reprezintă o măsură esenţială. Tratamentul are ca scop principal ameliorarea simptomatologiei.

Ochiul afectat de conjunctivită nu se pansează niciodată, deoarece această măsură favorizează stagnarea secreţiilor, iar germenii se pot înmulţi sub pansament. Menţinerea igienei este foarte importantă. Tratamentul local se face prin aplicarea de comprese reci decongestive, coliruri antiseptice sau dezinfectante uşoare, lacrimi artificiale şi alţi lubrifianţi, oculari care au şi efect de spălare a alergenilor. Tratamentul vizează administrarea de antihistaminice şi antiinflamatorii steroidiene şi non-steroidiene, însă la indicaţiile medicului oftalmolog, deoarece aceste coliruri pot avea efecte adverse importante pe termen lung.