Așa l-am cunoscut pe Ieromonahul Grigorie de la Danielei acum 48 de ani când am mers în Sfântul Munte, la Sfânta Ana „Mică”, la Chilia Sfântului Apostol Toma, ca frate începător sub îndrumarea pururea pomenitului meu stareț, monahul Toma.

A trăit în binecuvântata și tradiționala obște a Danieleilor, sub povățuirea starețului de atunci, Gherontie monahul, riguros în păstrarea rânduielii monahale athonite și în împlinirea îndatoririlor ascetice monahale de fiecare zi.

Părintele duhovnic Grigorie de la Danielei

A fost un râvnitor al tradițiilor patristice, sincer în toate, mărturisitor al credinței ortodoxe, un ales părinte duhovnicesc și povățuitor al miilor de suflete care își încredințaseră lui mântuirea lor.

A fost un duhovnic cu mult discernământ, plin de iubire și de iconomie față de cei care însetau de viața după Dumnezeu, spre moștenirea Împărăției Cerești.

De la o vârstă tânără, și-a petrecut viața în pustiul Sfântului Munte, la renumita Katunakia, împreună cu nevoitorii de atunci și cu frații de acum, printre care a fost și pururea pomenitul Părinte Ștefan, fratele său după trup, trăind de-a lungul anilor în ascultare desăvârșită față de fericiții stareți ai renumitei și duhovniceștii Chilii a Părinților Athoniți.

A fost un cunoscător și un deosebit interpret al artei psaltice bizantine tradiționale, executând-o potrivit cu duhul Sfântului Munte.

Protopsalt la aproape toate privegherile mari ale Sfintelor Mănăstiri, împreună cu ceilalți părinți și frați ai obștii, mai mult de o jumătate de secol a împodobit marile privegheri ale mănăstirilor, în alternanță cu obștea noastră, a Tomadeilor, povățuitorul căreia fiind pururea pomenitul ieromonah Toma, starețul meu, cel de curând plecat la Împărăția Cerească, mult dorită de el.

Părintele duhovnic Grigorie de la Danielei a fost și un excelent pictor, următor al tradiției celor care s-au îndeletnicit cu această sfințită ascultare (lucrul de mână), pururea pomeniților părinți ai obștii lor, rugându-se neîncetat în vremea săvârșirii acestei slujiri cu adevărat bine plăcute lui Dumnezeu.

Am avut deosebita binecuvântare să am duhovnic de o mare valoare, pe pururea pomenitul Părinte Grigorie și să mă liniștesc sub sfințitul lui epitrahil, oferindu-mi întotdeauna iubirea sa și interesul său părintesc.

A lăsat o obște deosebită, formată din părinți evlavioși, pentru care s-a luptat din greu, nevoindu-se pentru zidirea lor duhovnicească și păstrarea tradiției monahale.

A fost încercat așa cum știe Domnul Dumnezeu s-o facă, cu bolile trupului său muritor și ca aurul în topitoare a răbdat slăvindu-L pe Dumnezeu și, așteptând de la El cununa dreptății și a ascezei, s-a odihnit din osteneala și durerea întregii sale vieți ascetice, așa cum a făgăduit la tunderea sa în monahism înaintea Sfintei Icoane a Mântuitorului Hristos.

Pustiul Sfântului Munte, altădată înfloritor, a sărăcit de duhovnici de o astfel de statură duhovnicească.

S-a îmbogățit însă Cetatea Cerească, numărându-se împreună cu ceilalți Sfinți și Cuvioși Părinți aghioriți care se roagă pentru noi, neînsemnații lor fii duhovnicești care am rămas și care ne străduim să mergem pe urmele lor.

Pururea pomenitului stareț athonit, ieromonahului și părintelui duhovnicesc, mărturisitorului credinței strămoșești și al adevărului, lui Grigorie înțeleptul, celui cinstit și de nevrednicia mea, veșnică să-i fie pomenirea!