- Când are voie credinciosul să-şi schimbe duhovnicul?

- Iată ce spun Canoanele în legătură cu aceasta: Oricare om îşi va lăsa duhovnicul său fără anumită vină şi se va spovedi la altul, să se despartă de Biserică împreună cu acela ce îl primeşte la el (Pravila Bisericească de la Govora, cap. 118). În caz că duhovnicul, după multă răbdare şi sfătuire, nu observă nici o îndreptare la credincios, un astfel de penitent trebuie trimis la alt duhovnic, sub motiv că nu se pricepe a-i vindeca rănile sale sufleteşti.

Dacă cineva a fost afurisit (exclus din Biserică) de episcopul său, nu are voie să fie primit de alt episcop mai înainte de a fi iertat de episcopul său. Însă el poate să apeleze la sinod ca să se apere şi sinodul poate da o altă hotărâre (Antiohia, 6). Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că preotul trebuie să afurisească (să oprească) de la cele sfinte pe cel vinovat când este rânduit de Canoane, ca să nu se încarce de păcate străine. Că nu este aceea răbdare, ci pricină de pierzare. Că nu se cuvine a fi noi mai milostivi decât Sfinţii Părinţi. Arhiereul sau duhovnicul, fiind stăpânit de aceleaşi păcate ca şi cel pe care îl spovedeşte, să nu socotească că i se vor ierta lui acele păcate, dacă va fi îngăduitor şi-i va uşura pe păcătoşi, călcând legile Domnului. Ci pentru ale sale păcate să ceară iertare, iar legea lui Dumnezeu să o aplice cu dreptate. Poate fi îngăduitor numai atunci când păcătosul se va hotărî a se îndrepta de la rău şi a se smeri întru pocăinţă (Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. 9, 30)

(Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Ediția a II-a, Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 97-98)