Ce este motivaţia religioasă?
Unul dintre componentele psihologice, care a stârnit multe discuţii şi controverse în literatură de specialitate, îl constituie motivaţia. Ea se constituie dintr-un ansamblu de factori dinamici care determină conduita unui individ. Psihologia clasică face distincţie între motive şi mobiluri, primele fiind cauzele intelectuale ale actelor noastre, iar celelalte, cauze afective.
De fapt, la originea conduitelor noastre nu stă numai o cauză, ci un ansamblu indisociabil de factori conştienţi şi inconştienţi, fiziologici, intelectuali, afectivi, sociali, care sunt într-o interacţiune reciprocă. Înţelegerea şi tendinţa de structurare a ei s-a făcut, de cele mai multe ori, în funcţie de teoria psihologică dominantă într-o perioadă, sau potrivit autorităţii anumitor psihologi, autori ai unor astfel de teorii. Există multe şi mari diferenţe între teoriile motivaţionale care au dominat spiritul psihologic pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Noi nu ne propunem o inventariere sau o trecere în revistă a acestora, ci vrem să prezentăm doar câteva aspecte legate de caracterul general al motivaţiei în viaţă individuală şi apoi unele aspecte corelative ale motivaţiei cu viaţa religioasă.
Comportamentul religios este atât de universal încât psihologul trebuie să sesizeze o spontaneitate care vine din surse psihologice profunde, nu numai din simple convingeri ale credinciosului. Această afirmaţie ne-a condus cu gândul la lucrarea lui Paul Diel, Psihologia motivaţiei, care prezintă câteva aspecte ce ni se par relevante pentru înţelegerea motivaţiei religioase. Un lucru interesant este legat de raportul dintre dorinţă şi formarea psihicului conştient. Din punct de vedere mitic, dorinţele multiple se nasc din dispersia dorinţei esenţiale a forţei vitale.
Din punct de vedere al evoluţiei psihice, dorinţele multiple sunt excitaţii reţinute de către psihicul conştient. Dorinţele nu sunt manifestări bruşte ale întregului psihic conştient. Dorinţele au dobândit şi o calitate conştientă, prin faptul că, fiecare dintre ele este adresată unui obiect precis, antrenând şi o anumită tensiune ce exprima forma cea mai primitivă a psihicului conştient.
În concluzie, putem afirma faptul că motivaţia religioasă diferă de la o persoană la alta în funcţie de fondul sufletesc al fiecărui individ în parte, motivaţia comună a tuturor fiind dorinţa de mântuire şi de dobândire a fericirii veşnice. (Pr. Ionuț-Petronel Ailincăi)
Sfaturi pentru cei care doresc să Îl vestească și altora pe Hristos
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro