Prietenia este un dar, un dar de la Dumnezeu. Este o relaţie care depăşeşte toate relaţiile existente între oameni în această lume. Este o relaţie aparte, o relaţie care aduce aminte cumva de realitatea Raiului, aduce ceva din cer pe pământ, prietenia fiind o relaţie de bucurie. Se spune că relaţiile de rudenie sunt cele pe care le ai pentru că nu poţi să nu le ai, în sensul că vii într-un mediu care înseamnă rudenie, în nişte relaţii pe care nu le poţi schimba, dar prietenia este o relaţie pe care ţi-o rânduieşti singur. S-ar putea zice că rudele ni le dă Dumnezeu şi prietenii ni-i alegem noi.

Prietenia este o relaţie în care esenţa este iubirea şi respectul reciproc. Deci, iubirea reciprocă şi respectul reciproc. În esenţa prieteniei se uneşte iubirea şi respectul, nu numai iubire sau numai respect, ci iubire şi respect, dar din amândouă părţile. Prietenia este cu reciprocitate, nu poţi să zici că eşti prieten cu cineva care nu-ţi răspunde la iubire cu iubire şi la cinstire cu cinstire.

(Părintele Teofil Părăian, Întâmpinări, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p.87-88)