Ce legătură există între Sfântul Patrick și frunza de trifoi?

În fiecare an, pe data de 17 martie, Biserica noastră face pomenirea Sfântului Patrick, Luminătorul Irlandei, ierarhul înfățișat în iconografie cu o frunză de trifoi în mână. Care este explicația din spatele acestei reprezentări?

Cel mai iubit sfânt al Irlandei, Sfântul Patrick, a trăit în secolul al IV-lea, bunicul său fiind preot, iar tatăl său diacon. „Om de neam mare”, așa cum se traduce numele său, a ajuns să fie vândut ca sclav în Irlanda într-o vreme în care uitase de Dumnezeu, la 16 ani. Așa s-a întors la Domnul, spunând câte o sută de rugăciuni ziua și noaptea, și a avut două vedenii: una cum că se va întoarce acasă, iar alta cum că vaporul său este gata.

După șase ani de robie se întoarce acasă, dar are un vis în care este trimis în Irlanda, așa că este hirotonit episcop și, în mijlocul păgânilor, sfântul îndură multe încercări. În momentul în care un om a vrut să îl omoare, acela a înțepenit, dar sfântul l-a dezlegat de puterea ce îl ținea în loc, așa că irlandezii au început să creadă în Dumnezeu și așa a fost botezată toată țara. Sfântul Patrick a trecut la cele veșnice pe 17 martie, în jurul anului 480.

În multe din reprezentările iconografice, sfântul este prezentat ținând în mâna dreaptă un trifoi deoarece, potrivit tradiției, el s-ar fi folosit de un trifoi cu trei foi pentru a le explica mai bine doctrina Sfintei Treimi păgânilor irlandezi. Astfel, Sfântul Patrick le-a arătat că așa cum frunza de trifoi are o singură tulpină și trei frunze unite, așa și Dumnezeu este Unul Singur în trei Persoane. Poporul irlandez păstrează până astăzi o tradiție conform căreia, dacă cineva găsește un trifoi cu patru frunze este binecuvântat tot timpul anului, asupra sa pogorându-se Harul lui Dumnezeu, simbolizat de cea de-a patra frunză.

Pe lângă Sfântul Patrick, și alți Sfinţi Părinţi şi teologi ai Bisericii noastre au explicat, în scrierile lor, învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime, arătând că Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

Spre exemplu, în anul 325, ierarhii adunaţi la Sinodul de la Niceea au clarificat învăţătura Bisericii despre Sfânta Treime. În explicarea acestei problematici, un rol important l-a avut şi Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei care, fără a utiliza formulări academice sau alte cuvinte sofisticate, le-a demonstrat tuturor celor prezenți că Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în Persoane. Cum a făcut acest lucru? Mai întâi, a luat o cărămidă în mâna stângă și le-a spus celor prezenți că, deși este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi, cu mâna dreaptă a făcut semnul Sfintei Cruci, spunând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Fericitul Augustin ne indică alt exemplu: „Unul este izvorul din care porneşte o apă, altul fluviul şi altceva marea. Sunt trei înfăţişări ale aceleaşi substanţe, care este apa în toate trei”, iar Sfântul Epifanie ne dă o explicație și mai practică: „După cum dinții, buzele şi limba lucrează împreună şi se ajută una pe alta pentru a alcătui cuvântul, la fel se întâmplă şi cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Tatăl este mintea, Fiul este cuvântul, în timp ce Duhul Sfânt, Cel prea patrunzător şi fin este esenţa, transparenţa şi vederea, care sunt caracteristicile comune şi ale minţii, şi ale cuvântului”.

Sărbătoarea Sfântului Patrick a început să fie celebrată de irlandezi încă din secolele IX-X, prin ample manifestări și procesiuni, iar în anul 1903, Ziua Sfântului Patrick a devenit ziua națională a Republicii Irlandeze.

De la același autor

Ultimele din categorie