Toate aceste cuvinte: deprimare, frică, nefericire, frică de moarte, împuținare, neliniște, disperare, singurătate, plictiseală, urât și toate cele asemănătoare lor sunt necunoscute adevăratei vieți monahale în Ortodoxie. Scria Sfântul Ioan Gură de Aur că viața monastică este viața unde: „nu există frică de stăpânitori și despoți tiranici; nu există zarva provocată de bârfitori, (...) nu există plâns sau tânguire sau strigăte deznădăjduite. Este un loc curat de orice astfel de lucruri respingătoare. Mor și aici oameni, căci monahii nu sunt nemuritori. Dar nu se tem de moarte ca moarte”.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei, Editura Sofia, p. 94)