Dacă vă cuprind boli și dureri trupești, înarmați-vă cu cugetarea cumplitelor dureri ale Stăpânului Hristos, și cu acestea liniștiți pe ale voastre.

Dacă vă întristează sărăcia și lipsa celor de nevoie, aduceți-vă aminte de cea din urmă sărăcie a Lui, de săracul și prea îngustul pat al Crucii, pe care s-a odihnit cu totul gol, neavând unde să-și plece capul, și cum la setea Lui nu i-au dat măcar un pahar cu apă, ci oțet și fiere amară. Și aceasta de bună voie și neasemănată sărăcie a Stăpânului, să vă facă răbdători în a voastră.

Dacă vă întristați pentru că vă defaimă și vă nesocotește lumea, vedeți-L pe El cum este mai ales defăimat, răstignit în mijlocul a doi tâlhari, batjocorit de toți, și luat în râs, împăratul împăraților, și atunci veți cunoaște că ocara ce ni se aduce, nu este mai nimic.

Și, pe scurt zicând, nu este cu putință să vi se întâmple vreun necaz care să fie mai mare decât acela. De aceea să aveți această cugetare spre vindecarea tuturor necazurilor, și nu vă mâhniți nicidecum, ci vă bucurați cu Apostolul, știind că în Crucea și Patima lui Hristos, se află mântuirea, viața și vindecarea noastră.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 184-185)