Cei care au trăit ani în şir necununaţi, chiar dacă au trăit fără să se înşele, ei nu se pot împărtăşi, iar ceea ce împart de pomană nu este primit înaintea lui Dumnezeu, deoarece trăiesc în curvie, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nesocotindu-i poruncile. Pomenile stau pe loc până ce fac Cununia.

Cei care au trăit ani în şir necununaţi, dacă se cunună, constată că se ceartă zilnic şi trăiesc greu imediat după cununie. Aceasta se întâmplă fiindcă nu s-au spovedit de păcate, înainte de a face cununia. Trebuie să se spovedească de păcatul acesta, să spună câţi ani au trăit necununaţi, ce păcate s-au făcut în afara căsătoriei, se spun şi celelalte păcate. Deci se face o spovedanie generală, având grijă să împlinească canonul dat de preot, pentru iertarea păcatelor.

Fără curăţirea prin spovedanie cu pocăinţă, diavolul curviei care locuieşte în ei, lucrează să-i despartă, după ce au făcut cununia. Cununia este lucrarea dumnezeiască, şi satana se opune cununiei, el caută să-i aducă la situaţia de la început. După spovedanie, diavolul curviei trebuie să plece de la ei, şi vor trăi în pace şi armonie.

Cei care au trăit ani în şir necununaţi, şi vor să se cunune, vor proceda, astfel:

- țin o săptămână post şi fac spovedanie cu pocăință.

- se păstrează curaţi, fără relaţii, până fac cununia.

- pentru cununie, pot veni la Biserică în zi de lucru, marţi sau joi.

- se îmbracă în ţinută obişnuită de stradă, că nu mai este cazul de rochie de mireasă acum.

- vor veni cu lumânări obişnuite care se găsesc în Biserică, preotul le face slujba Sfintei Cununii.

În ziua cununiei ţin post negru. După sfinţirea Tainei, pot mânca. Se posteşte pentru întărirea Tainei. Se procedează cu discreţie. Nu se face petrecere. Masa care urmează după cununie, se ia cu cumpătare, cu sfinţenie şi bunăcuviinţă.

(Preot Ilarion Argatu, Despre căsătorie, Editura „Mila creștină”, Fălticeni, 2007)