(Mt. 10, 44) Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.

Hristos a șters blestemul (Gal. 3, 10-13), a biruit moartea (1 Cor. 15, 55-57; 2 Tim. 1, 20) și a deschis raiul. A zdrobit păcatul, a deschis largi bolțile cerului, a ridicat la cer primele noastre roade și a umplut întreaga lume de sfințenie. A scos afară greșeala, a adus înapoi adevărul și a făcut din pârga roadelor noastre munte al tronului împărătesc. Hristos a plinit atâtea lucruri bune, încât nici eu și nici toți oamenii la un loc n-ar putea să le înfățișeze înaintea minților voastre în cuvinte (cf. In. 21, 25). Înainte de a Se smeri pe Sine, numai îngerii Îl cunoșteau. După ce S-a smerit pe Sine, toată natura umană L-a cunoscut. Vedeți cum smerenia Sa nu L-a făcut să piardă ceva din ce era al Său, ci a adus nenumărate binefaceri, nenumărate fapte de virtute și a făcut ca slava Sa să strălucească cu o mai mare strălucire (Filip. 2, 6-11). Dumnezeu nu vrea nimic și nu are nevoie de nimic. Dar totuși, atunci când S-a smerit pe Sine, a săvârșit un bine foarte mare, Și-a înmulțit casa și Și-a mărit împărăția. Atunci, tu de ce te temi că vei sărăci dacă te smerești?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre incomprehensibila natură a lui Dumnezeu 8, 46-47, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)