Ticălos şi vrednic de jale este cel ce nu a câştigat răbdarea, că pe unul ca acesta cu „vai” l-a îngrozit dumnezeiasca Scriptură: „Vai celor ce au pierdut răbdarea” (Sirah 2, 14). Ca frunza în vânt se clatină. Ocară nu suferă; în necazuri este împuţinat. Unul ca acesta în ceartă uşor este prins; în răbdare este cârtitor, iar în ascultare împotrivă-grăitor. Trândav în rugăciune, slăbănog în privegheri, în postiri posomorât şi în înfrânare leneş. În răspunsuri şovăitor şi la lucru rău lucrător. În vicleşug nebiruit şi la lucru anevoios. În ceartă viteaz şi în linişte slab. Unul ca acesta, celor ce sporesc le stă împotrivă şi pe cei învăţaţi îi pizmuieşte. Cel ce nu are răbdare multe pagube pătimeşte şi fapta bună nu poate să o înceapă. „Că prin răbdare alergăm către nevoinţa ce ne stă înainte”, zice Apostolul (Evrei 12, 1). Cel ce nu are răbdare de nădejdea acesteia este străin. Pentru aceea, toţi cei care, ca şi mine, sunteţi nerăbdători, câştigaţi-vă răbdare, ca să vă mântuiţi.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 76)