„Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă”

Cuvinte duhovnicești

„Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă”

Răului îi este îngăduit să facă război cu omul, și dinlăuntru, și din afară. El nu hotărăște soarta omului, ci ispitește. Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă.

„Și îi vor arunca pe ei (adică pe cei ce săvârșesc sminteli și nelegiuiri) în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților; atunci, cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor.” Așa se va săvârși despărțirea binelui de rău, a luminii de întuneric. Acum este vremea în care ele petrec amestecate. Așa I-a plăcut Domnului să rânduiască, pentru ca libertatea pe care omul o are din fire să crească și să se întărească în bine, prin lupta cu răul; răului îi este îngăduit să facă război cu omul, și dinlăuntru, și din afară. El nu hotărăște soarta omului, ci ispitește. Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă. Cel care biruiește se eliberează de o ispită și se mișcă înainte și în sus, pentru a întâlni acolo o altă ispită – și tot așa până la sfârșitul vieții. O, de-am pricepe acest tâlc al răului care ne ispitește, ca să ne rânduim viața având ca temei această cunoștință!

Luptătorii se încununează, în cele din urmă, trecând în cealaltă viață, unde nu sunt nici dureri, nici întristări în afara lor și unde se vor face asemenea îngerilor lui Dumnezeu, prin curăția ce se va revărsa dinlăuntrul lor, fără amestecul vreunor mișcări sau gânduri de ispită. Astfel se pregătește triumful luminii și al binelui, ce se va arăta întru toată slava sa în cea din urmă zi a lumii.

(Sfântul Teofan ZăvorâtulTâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 116-117)