Când Îi ceri oarece Domnului, închipuie-ţi îndată cu ochii minţii cum ţi se va da darul la care râvneşti de binefăcătoarea şi generoasa dreaptă a lui Dumnezeu, mâna care din belşugul dumnezeiesc a împărţit şi împarte tuturor, şi nu sta să te întrebi niciodată dacă vei primi sau nu cele cerute, considerând acest gând nebunie, precum a celui despre care a zis proorocul că zice în inima lui „nu este Dumnezeu”(Psalmul 13, 1). Aşa cum, adresând o cerere de ajutor unui om bun şi generos, ne şi închipuim dinainte mâna care ne va da cele cerute, fiindcă după pilda Părintelui Atotbun, şi binefăcătorii de pe pământ sunt buni şi mărinimoşi şi ne dau îndată ceea ce am cerut, după cum s-a spus : „Cine este omul acela între voi care, de va care fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi lucruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor ce cer de el El”? (Matei 7, 9-11).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p.97)