Chemare la post şi rugăciune din Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
Vă chemăm pe voi toţi, fiii noştri duhovniceşti, să înmulţiţi rugăciunea şi să postiţi cu deosebire în această perioadă a Postului Mare, punând înaintea Mântuitorului Iisus Hristos gândul şi dorinţa noastră ca să-i apere pe cei ce cred în El, să-i ierte şi să-i întoarcă de la răutatea lor pe vrăjmaşii creştinilor, iar pe noi, cei credincioşi, să ne izbăvească de robia păcatului, să ne păzească de tot răul şi să ne împlinească cererile cele bune, spre mântuire şi viaţă veşnică.
Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord este alcătuită din două Eparhii: Arhiepiscopia Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, cu sediul la Nurnberg, în Germania şi Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm, în Suedia.
Sinodul mitropolitan, format din Părintele Mitropolit Serafim, Părintele Episcop Macarie şi Părintele Episcop vicar Sofian Braşoveanul vă adresează această Scrisoare pastorală la începutul Postului Mare cu un scop precis şi anume acela de a ne solidariza cu toţii, prin post şi rugăciune, cu creştinii din întreaga lume care suferă din cauza credinţei lor. Potrivit informațiilor pe care le primim prin mijloacele mass-media, creştinii sunt la ora actuală cei mai persecutaţi din lume. Un studiu arată că numai în anul 2015 au fost omorâţi, din motive religioase, mai mult de 7000 de creştini, în afară de cei din Coreea de Nord, Siria şi Irak unde nu există, deocamdată, o evidenţă clară a celor uciși sau prigoniţi. Între aceştia se numără şi doi mitropoliţi: Pavel, fratele actualului Patriarh al Antiohiei şi Grigorie din Biserica siriacă, răpiţi cu trei ani în urmă. Potrivit aceluiaşi studiu, în anul 2015 au fost atacate sau distruse 24.000 de locaşuri de cult, dublu faţă de anul 2014.
Dar pe lângă persecuţia din afară împotriva creştinismului, există şi o „persecuţie” dinăuntru, mai perfidă şi mai periculoasă, deoarece credinţa este atacată în însăşi fiinţa ei. Este vorba despre „demonul secularizării” care ne face să căutăm numai lucrurile materiale şi plăcerile vieţii, pentru ca să uităm de Dumnezeu şi de viaţa de după moarte, precum și de „demonul libertăţi” care vrea să ne elibereze de aşa-zisa „povară” a legilor moralei evanghelice şi chiar ale firii, pentru ca să fim cu totul liberi, ceea ce în realitate înseamnă să fim cu totul robi ai păcatului. Constatăm cu durere că pentru omul modern păcatul nu există. Oamenii de astăzi nu mai înţeleg şi nu mai recunosc realitatea sclaviei în care îi împinge păcatul, ceea ce-i face să proclame drept libertate înrobirea faţă de patimi. „Adevărat vă spun vouă: Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului” (Ioan 8, 34).
Societatea în care trăim, deşi are fundamente creştine, nu se mai conduce după principiile evanghelice care promovează viaţa şi o fereşte de degradare, ci adoptă legi imorale şi împotriva naturii, care cu timpul o ruinează. Robia sau sclavia păcatului nu poate să aducă omului fericirea pe care şi-o doreşte. Dimpotrivă, păcatul, oricare ar fi el, este o dramă împreunată cu tot felul de boli şi suferinţe sufleteşti şi trupeşti, precum și cu nereuşite în viaţă, care-l fac pe om nefericit. Singura noastră salvare este Hristos, Care ne aşteaptă ca pe fiul risipitor, să ne întoarcem la El prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea păcatelor şi mărturisirea lor în Scaunul Spovedaniei şi îndreptarea vieţii după poruncile lui Dumnezeu.
Demonii care-l ispitesc pe om şi-l îndeamnă la păcat, pentru ca apoi să-l robească, nu ies decât prin rugăciune şi prin post (Matei 17, 21). De aceea vă chemăm pe voi toţi, fiii noştri duhovniceşti, să înmulţiţi rugăciunea şi să postiţi cu deosebire în această perioadă a Postului Mare, punând înaintea Mântuitorului Iisus Hristos gândul şi dorinţa noastră ca să-i apere pe cei ce cred în El, să-i ierte şi să-i întoarcă de la răutatea lor pe vrăjmaşii creştinilor, iar pe noi, cei credincioşi, să ne izbăvească de robia păcatului, să ne păzească de tot răul şi să ne împlinească cererile cele bune, spre mântuire şi viaţă veşnică. Cu deosebire în acest Post să încercăm să citim zilnic, pe lângă rugăciunile obişnuite de dimineaţa şi seara, Paraclisul Maicii Domnului şi din Psaltire (cine poate, o catismă pe zi). De asemenea, să nu uităm să citim mereu Cuvântul lui Dumnezeu din Noul Testament, care ne dă viaţă. Să facem de asemenea, zilnic, cât mai multe metanii, atât de folositoare sufletului şi trupului.
Pe cei care sunteţi obişnuiţi cu postul şi vă simţiţi în stare, vă îndemnăm să postiţi miercurea şi vinerea fără să gustaţi nimic, nici chiar apă, până seara, sau cel puţin până la ora trei după amiază, ceasul morții Mântuitorului pe cruce, pentru păcatele noastre. După Tradiţia veche a Bisericii, a posti înseamnă a nu gusta nimic până seara. Postul mai sever este o mare binecuvântare pentru viaţa noastră, atât pentru suflet, cât şi pentru trup. Cel ce posteşte după rânduiala Bisericii va fi mult mai sănătos decât cel care nu posteşte. Toţi Părinţii spun că postul este rânduit de Dumnezeu nu pentru omorârea trupului, ci a patimilor care ucid trupul.
Însă rugăciunea şi postul sunt bineprimite de Dumnezeu numai dacă suntem încadraţi în Biserică, participând activ la viaţa parohiei de care aparţinem, rugându-ne împreună la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-ne cât mai des cu Trupul şi Sângele Domnului. Rugăciunea în biserică şi rugăciunea particulară, făcută acasă, pe drum, la lucru, în toată vremea şi în tot locul, ca şi postul din miercurile şi vinerile de peste an, precum şi din cele patru Posturi mari, ne fac mai buni şi mai blânzi. Rugăciunea şi postul înmulţesc în inima noastră dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, cu care trebuie să trăim în pace şi în înţelegere şi să-i ajutăm la nevoie. Nu putem posti şi nu putem să ne rugăm cu adevărat decât dacă ne silim să iubim pe semenii noştri, începând cu cei din familia noastră.
Şi pentru că suntem în Duminica iertării, să ne cerem iertare de la toţi cei pe care i-am supărat cu cuvântul sau cu fapta, pentru ca rugăciunea şi postul nostru să fie bineprimite de Dumnezeu.
Noi suntem cei dintâi care cerem iertare de la frățiile voastre, preoţii şi credincioşii încredinţaţi nouă de Dumnezeu spre păstorire.
Bunul Dumnezeu să primească rugăciunea şi postul nostru şi să întoarcă la pocăinţă pe potrivnicii creştinilor de pretutindeni, ca să viețuim cu toții în iubire și în facerea de bine!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!
+SERAFIM
Arhiepiscopul ortodox român
al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord
+MACARIE
Episcopul ortodox român
al Europei de Nord
+SOFIAN Braşoveanul
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
„Postul este calea noastră către Înviere, care trece prin inima aproapelui” – PS Macarie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro