...Iată, eu stau înlăuntru și tac. De va auzi cineva dorul meu, și va deschide, eu voi iubi pre el, voi părtași cu el și el cu Tine...

...și în miez adânc de noapte, te caut, te chem pe tine, laolaltă Adam cu mine, pe tine-eu, pe mine-tu, pe tine frate al meu de sânge, de sânge Viu, pe tine, cel una cu mine. Tu poate acum dormi, iubitul meu, iubita mea, sau poate alergi în goana zilei, poate ești în America sau în Vietnam, poate ești cândva, poate ești acum, poate ai fost... sau poate vei fi.... Eu mă unesc cu tine, în una cea de taină a rugăciunii, a suspinului Duhului Sfânt ascuns înlăuntrul nostru, pentru ca să plinim Domnului Cuvântul cel mult râvnit: „...ca ei să fie una, precum Noi una suntem”.

Ceva, Cineva din mine, chiar de aici, dinlăuntrul inimii, zămislește Chemarea, Cuvântul, graiul cel dintru Început, care cu dor, oh, dureros de dulce dor, te caută, te află, te îmbrățișează și împreună slavoslovește. Tu poate știi acum, sau poate nici nu știi, de ce cândva, în caruselul deșertăciunii, te vei afla înfășat ca un prunc într-un scutec de pace, o clipă, măcar o clipă. O clipă de Veac.

Iată Eu stau la ușa și bat... De va auzi cineva Glasul Meu și va deschide, Eu voi întra la el și voi cina cu el și el cu Mine...

...de va auzi cineva suspinul meu...

Iată, tu, cel care citești acum aceste rânduri, graiul inimii mele ajunge în sfârșit la tine. Tu stai acum și citești, pe scaun la medic sau în metrou sau așezat în pat, citești abia acum aceste rânduri în care eu am așezat clipa de atunci, de demult, când tu nici nu știai, însă o porți de atunci în tine, ca pe un aluat...

„Pre când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.”

Iată dar, gonește cu emoții mari graiul inimii către tine ca să îți spun în sfârșit că te iubesc! Te iubesc nesfârșit, te iubesc și te îmbrățișez fără ocol, te topesc în liniști și pace, te topesc în lacrimi calde, fericite, te topesc în rugăciune, în ruga mea de acum, când tu dormi somn de prunc, iar eu mă rog pentru tine, în ruga Lui din mine... „Ale Tale dintru ale Tale. Ție aducem de toate și pentru toate...”

Și nu mai știm care e clipa de acum... Sau cea de atunci. Ambele sunt una, o singură vecinicie...

*Articolul pe care îl citești, rogu-te, nu îl citi cu ochii cu care privești îndeobște lumea, nici cu mintea cu care îți gândești zilnic lucrurile vieții, de vei dori să îl înțelegi. Citește cu inima, cea care, la un moment dat lasă toate ca pe o pleavă și e întru totul sinceră, vulnerabilă și caldă. Nu în mijlocul străzii sau al grijilor, nici la o cafenea măcar, ci în cămara ta intră, unde este liniște și intimitate, unde cu sine te găsești și astfel să pătrunzi în lectură.