Cine iubește pe aproapele este numit fiu al lui Dumnezeu; cine însă, dimpotrivă, îl urăște, este numit fiul diavolului. Cine iubește pe fratele său are inima liniștită; cine însă urăște pe fratele său este învăluit de mare furtună (...). Cine este plin de dragoste se înfățișează cu sufletul liniștit și cu figura foarte senină, pe când cel plin de mânie umblă înfuriat. Tu însă, fiule, sârguiește-te spre blândețe în viața ta, iar pe aproapele tău să-l consideri ca pe unul din membrele tale.

Socotește pe orice om ca frate al tău. Amintește-ți că Unul și Adevăratul Ziditor ne-a creat pe toți. Nu pricinui nimănui sminteală în viața ta și nu atât ție să te faci necesar, cât aproapelui. Ceea ce nu vrei să se întâmple ție, să nu dorești să se întâmple nici semenului tău. Dacă îl vei vedea făcând faptele bune, să te bucuri împreună cu el și să-i împărtășești bucuria ta, iar dacă se întâmplă ca el să săvârșească vreo greșeală, suferă și tu împreună cu el și împărtășește-i și lui mâhnirea ta.

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 23-24)