Părinții spuneau că a-și simți păcatul este un mare dar al Cerului, mai mare decât cel de a vedea îngeri. Și eu nu puțină vreme am fost orb duhovnicește: nu vedeam păcat în îndepărtarea mea de la Dumnezeul copilăriei mele. Eu „necunoscând am făcut” (cf. 1 Tim., 1-13). Socoteam că mă înalț mai departe, mai presus de Evanghelie; o părăseam fără ură, în chip rațional, ca pe ceva care nu îmi dădea cunoașterea cea mai înaltă. A cunoaște esența păcatului nu putem altfel, decât prin credința în Hristos-Dumnezeu, prin lucrarea în noi a Luminii nefăcute (cf. Io. 8, 24).

(Arhimandrit Sofronie Saharov, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere de Ierom. Rafail Noica, Editura Sophia, București, 2005, p. 31)