Copiii îşi petrec o mare parte din copilărie pe băncile şcolii. De aceea părinţii creştini trebui să fie la curent cu ceea ce se petrece la şcoală. Trebuie să se întâlnească cu profesorii, să meargă la întâlnirile părinţilor cu profesorii, să primească să joace un rol în buna funcţionare a şcolii. Acesta este un alt mod de a crea legături între viaţa de acasă şi viaţa de la şcoală – şi de a încerca depăşirea dublei vieţi a cărei experienţă o fac atât de mulţi dintre copiii ortodocşi.

Părinţii trebuie să fie la curent cu ce învaţă copiii la şcoală şi să fie conştienţi de potenţialul dăunător al unor interpretări greşite (prezentate adesea ca „dogme”) în domeniul religiei, biologiei, istoriei etc. Nu dorim copiilor noştri să intre în dispută cu profesorii lor sau să le fie teamă de idei noi, dar trebuie să-i ajutăm să se păzească de ele. „Singurul lucru care trebuie” (Luca 10, 42) este, ca şi în toate celelalte împrejurări, să ne rugăm pentru copiii noştri atunci când sunt la şcoală ca Domnul să-i ocrotească de orice rău, şi să-i ajute „să sporească în înţelepciune şi în vârstă şi să fie plăcuţi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (cf. Luca 2, 52). (...)

Părinții trebuie să le asigure copiilor timp și un loc liniștit pentru pregătirea lecțiilor. Să-și arate interesul pentru programul lor și să-i încurajeze să prindă gustul școlii. E un motiv în plus pentru a evita tensiunile în familie: copilul care are prea multe griji nu poate învăța cu folos, dar cel care se simte ocrotit și fericit va spori cu mult mai mult în toate. Copiii au capacități diferite de asimilare a informațiilor și a diferitelor deprinderi. Câteodată, un copil cu rezultate slabe la învățătură poate crește cu timpul devenind mai profund din punct de vedere intelectual și mai capabil decât alții, care par să asimileze mai repede materia la nivelul cerut de sistemul școlar.

Adulţii trebuie să se arate mulţumiţi de nota obţinută şi să-l laude pe copil pentru osteneala depusă, iar nu pentru că i-a întrecut pe ceilalţi copii, obţinând note mai mari ca ei. Un copil care, în ciuda eforturilor sale, nu reuşeşte să aibă rezultate bune la învăţătură, nu trebuie făcut să se simtă că nu valorează nimic. Capacitatea intelectuală nu este până la urmă decât unul din darurile naturale date de Dumnezeu. (...)

Părinții care au posibilitatea de a alege școala potrivită pentru copilul lor trebuie să afle mai întâi unde anume domnește ambianța morală cea mai bună, precum și nivelul educativ corespunzător, chiar dacă frecventarea acelei școli ar însemna un unumit efort financiar și dificultăți de transport. (...)

Spre sfârșitul vacanțelor școlare părinții se simt de multe ori obosiți (având tot timpul copiii prin preajmă), dar e trist atunci când copiii simt că părinții sunt bucuroși să scape de ei trimițindu-i la școală. Este o mare ispită pentru părinți să spună: „Bine că începe școala, ca să nu mă mai împiedic de voi prin casă”. Trebuie să simțim și să le arătăm copiilor noștri că sunt iubiți și bineveniți acasă.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, p. 50-53)