Sfântul Isaac Sirul spune: „Casa credinței este mintea de copil și inima curată”. Și avea de unde să știe Sfântul Isaac Sirul că credința se întărește în inima curată, pentru că a citit desigur din Sfânta Evanghelie, cuvântul Domnului Hristos că cei care au inimă curată și bună aceia aduc rod întru răbdare.

Mulți dintre credincioșii noștri sunt ispitiți de gândul că ar putea înainta în credință, că ar putea înainta într-o viață curată, într-o viață deosebită, dacă ar cunoaște mult. Sfântul Marcu Ascetul, însă, atrage atenția asupra faptului că cunoștința singură, cum zice Sfântul Apostol Pavel, îl îngâmfă pe om, iar împlinirea cuvântului este mântuitoare. Credința nelucrătoare, „cunoștința singură îl îngâmfă pe om, îndemnându-l la nelucrare, iar iubirea zidește, îndemnându-l la răbdarea tuturor”.

Se poate credință fără cultură, se poate și cultură fără credință. Însă credința fără cultură este mai bună decât cultura fără credință.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 44-45)