Nu se poate înainta în viața spirituală detașat de faptele credinței. Credința se înmulțește prin faptele ei. Dacă cei credincioși postesc, atunci și cei cu puțină credință trebuie să postească, pentru a avea fapta credinței care-i întărește în credință. Dacă cei credincioși merg la biserică, și cel care are mai puțină credință trebuie să se ducă la biserică, pentru a face act de prezență.

Cineva îmi spunea: „Părinte, dumneavoastră îmi spuneți să mă duc la biserică, dar nici nu vă puteți închipui câte gânduri rele duc eu acolo, câte spurcăciuni port eu în minte”. Eu știu că oamenii sunt foarte diferiți, dar știu și aceea că fără a te duce acolo unde e darul lui Dumnezeu, nu poți să primești dar de la Dumnezeu. Și atunci te duci așa cum ești, cu gândurile cât ar fi de întinate, cât ar fi de joase, cât ar fi de inferioare, te duci acolo, că numai așa poți ajunge cu vremea să-ți limpezești mintea și să nu mai ai gândurile inferioare pe care le ai deocamdată.

(Arhimandritul Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 35)