Atunci când le cerem copiilor să se angajeze în activități care promovează liniștea, nu avem în vedere profunzimea tăcerii despre care scria Sfântul Ioan Scărarul în cunoscuta sa lucrare, Scara Raiului, ci dorim doar să le demonstrăm că se întâmplă ceva special ori de câte ori ne liniștim și păstrăm tăcerea timp de câteva minute. Dorim să le trezim setea de Dumnezeu, sete cu care s-au născut, și să le arătăm o cale de a primi harul Lui.

Stimularea bucuriei de a gusta, în copilărie, din binecuvântata stare de liniște lăuntrică este un mijloc neprețuit de atingere, la vârsta maturității, a desăvârșirii duhovnicești creștin-ortodoxe.

(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viața duhovnicească, traducere din limba engleză de Luminița-Irina Niculescu, ediția a II-a, revizuită, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 56-57)