Cercetătorii și cei care profesează în domeniul creșterii copiilor au descoperit ce rol semnificativ joacă stările sufletești în dezvoltarea copiilor. Capacitatea de a gestiona emoțiile este un factor critic în luarea unor decizii bune, în relațiile sănătoase și într-o viață împlinită. Gestionarea emoțiilor, numită și reglare emoțională, joacă un rol cheie în controlul impulsurilor, în amânarea recompensei, în motivație, în interpetarea semnalelor sociale și pentru a face față diverselor situații în viață. Copiii au nevoie de spațiu personal și de timp pentru a învăța cum să facă față emoțiilor pe care le trăiesc. Cel mai bine se descurcă în viață dacă au învățat să își gestioneze emoțiile și să dezvolte ceea ce se cheamă inteligență emoțională. (...)

Copiii învață cum să înțeleagă ce li se întâmplă din ceea ce le spunem noi. Ei învață să-și numească stările sufletești când ne aud pe noi explicându-le. După ce le spunem pe nume stărilor sufletești ale copiilor, putem încerca de asemenea să ne exprimăm empatia. Empatia față de copiii noștri clădește o relație apropiată și încredere exact când ei au mai mare nevoie de ea. Vrem să Ie transmitem că înțelegem cât de greu le e uneori să facă ce e bine sau să facă ceea ce trebuie când nu vor. Este un semn de afecțiune și respect. Părinților le e ușor să uite cât de greu este să fii copil.

- Este greu să ai răbdare cu sora ta, i-am spus lui Kassiani (de doisprezece ani) după ce încheiase o tiradă împotriva surorii ei mai mici pentru că îi luase puloverul fără să o întrebe.

- Dar mi-l ia mereu, tati! justifică ea.

- Știu. E greu să ai răbdare, i-am răspuns cu toată compasiunea.

Trebuie să nu uităm că este greu să așteptăm până la sfârșitul mesei ca să primim un fursec. Este trist să fii lăsat acasă când frații și surorile tale pleacă toți la școală. Este greu să găsești ceva de făcut acasă într-o sâmbătă în care ești plictisit, când n-ai nici un tovarăș de joacă sau când plouă afară. Este greu să oprești jocul video și să-ți faci curat în cameră sau să-ți strângi jucăriile. Este greu să nu lași bicicletele în drum. Este greu să dai jos echipamentul de fotbal după ce s-a terminat meciul. Cred că s-a înțeles ideea. Viața e grea și nu putem schimba acest lucru, dar putem încerca să avem empatie față de copiii noștri, lămurindu-i cu blândețe și compasiune că lupta este dificilă. Suntem de partea lor.

Dacă aceste lucruri nu sunt spuse cu toată înțelegerea și cu o compasiune sinceră, ele sună distant, sarcastic și manipulator. Empatia este o expresie a compasiunii, nu o tehnică, deși se poate învăța. Dacă nu avem compasiune, enunțurile empatice par goale. Aceasta este lupta noastră, nu a copilului.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 157-158)

Continuarea aici: Cum să îi arăt copilului că îmi pasă de ceea ce simte? (II)

Îți mai recomandăm și: Cum le comunicăm copiilor dragostea noastră?

Gestionarea emoțiilor, dorințelor și pornirilor – aspecte cheie în viața duhovnicească a unui copil

Copilul „înregistrează” totul din jurul său, încă de la naștere