Semnificația poruncii a cincea

Cuvinte duhovnicești

Semnificația poruncii a cincea

    • Semnificația poruncii a cincea
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Nu numai copiii să cinstească şi să îngrijească pe părinţii lor, ci şi părinţii pe copii, slugile pe domnii lor, și stăpânii pe slugile lor, cei mari pe ucenicii lor, şi aceştia pe mai marii lor, bărbaţii pe muieri, şi acestea pe bărbaţi, ginerii pe socri şi orice alte rudenii.

În porunca a cincea se spune că nu numai copiii să cinstească şi să îngrijească pe părinţii lor, ci şi părinţii pe copii, slugile pe domnii lor, și stăpânii pe slugile lor, cei mari pe ucenicii lor, şi aceştia pe mai marii lor, bărbaţii pe femei, şi acestea pe bărbaţi, ginerii pe socri şi orice alte rudenii. Şi aici trebuie să se cerceteze fiecare cum s-a purtat cu făcătorii de bine și cu mai-marii lui. Mai întâi să spună fiul dacă a blestemat sau a defăimat pe părinţii săi, sau nu i-a ascultat, sau nu-i ajută în trebuinţele pe care le au, sau nu-i băgă în seamă pentru sărăcia lor. Dacă voieşte moartea lor, ca să-i moştenească, sau pentru oarecare pricină îi urăşte. Asemenea şi ei să spună dacă se îngrijesc de copiii lor, să-i înveţe sfintele porunci şi îi pedepsesc când nu umblă pe calea cea dreaptă, sau nesocotesc acestea şi îi lasă să-şi facă voile lor.

Aceeaşi se vorbeşte şi pentru stăpâni către slugile lor, şi pentru mai-mari către supuşii lor. Dacă se îngrijesc de dânşii pentru cele de trebuinţa sufletului şi a trupului, să-i îngrijească în boale, să-i silească la mărturisire şi împărtăşire. Şi supusul, dacă nu a ascultat pe mai-marele său sau l-a defăimat, sau l-a osândit, sau a cârtit, sau a ocărât pe bătrâni, sau de s-a arătat nerecunoscător făcătorilor de bine. Ginerii dacă au ocărât pe socrii lor, sau le-au dorit moartea ca să ia averea lor. Bărbatul dacă nu lasă pe femeie să se ducă la biserică pentru gelozie, ca să n-o vadă altul, sau pentru slava deşartă, pentru că nu este îmbrăcată după cum trebuie, sau pentru alt gând de acest fel, sau de a bătut-o (...) sau o blestemă. Asemenea și dânsa să spună dacă nu-i face ascultare la lucrurile cele cuviincioase, sau de se ceartă şi-l blestemă şi altele asemenea.

(Monahul Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 340-341)