Cu adevărat Taină dumnezeiască este cununia!
Bărbatul pe părinții lui lăsându-i, adică pe cei care l-au născut și l-au crescut, se alipeşte de soție, adică de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Mare este puterea Tainei Cununiei!
„Prin urmare, şi voi, fiecare să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat”. Cu adevărat, Taină este, şi încă mare Taină: că bărbatul pe părinții lui, adică pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii (pentru a-l aduce pe lume) şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de soție, adică de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi.
Cu adevărat Taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece! Cu adevărat mare Taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult. Acest lucru îl striga şi Pavel acum „în Hristos şi în Biserică”.
(John Meyendorff, Căsătoria ‒ perspectiva ortodoxă, Editura Renaşterea & Patmos, p. 102)