Cine vrea să se lumineze și să se încălzească de la soare, acela trebuie să iasă din locurile întunecoase și să stea la lumina soarelui. La fel și cel ce vrea să fie luminat de Dumnezeu, Soarele cel veșnic, și să se încălzească de la căldura cea prea dulce a dragostei Sale, acela trebuie să urască viața nelegiuită și necurată, să se îndrepte spre Dumnezeu, să se apropie cu pocăință și cu inima înfrântă de Acesta și să se roage. Atunci îl va lumina dumnezeiasca Lui lumină, iar căldura dragostei dumnezeiești îi va încălzi inima. „Apropiați-vă de El și vă luminați; și fețele voastre să nu se rușineze” (Psalmul 33, 5).

Creștine, de ne vom îndrepta cu toată inima către Dumnezeu, El ne va lumina cu a Lui lumină și ne va încălzi cu a Lui dragoste. Nu Îl poate vedea pe Dumnezeul Cel veșnic sufletul bolnav de viclenie, de mândrie, de îngâmfare, de iubire de sine, de iubirea acestei lumi. Numai ochii simpli și sănătoși ai sufletului Îl pot vedea pe Dumnezeu. Dar și această vedere tot de la Dumnezeu este, căci, fără ajutorul Lui, sufletul nu are putința să-L cunoască și să-L vadă. El însă se descoperă pruncilor simpli și lipsiți de răutate. „Căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11, 25).

(Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 12)